E prin natura firii sa actionezi in directia autoconservarii atunci cand esti "atacat" si sa te transformi intr-un mercenar plin de scrupule care ii poate rani pe cei din jur.
Am un picior in gips dar nu-mi plang de mila.
Merg in carje numai prin casa; din nou refuz sa-mi plang de mila si refuz sa fiu subiectul milei celorlalti.
La fel de usor refuz sa ies din casa: nu ma prevalez de indicatiile medicului pe care ieri le-am incalcat ci pe ceea ce eu stiu ca e mai bine pentru mine.
Si STIU!
Si ma voi scula si pe multi ii voi popi la intoarcerea in jungla bucurestilor.
Enjoy you're last days!
iunie 01, 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Nasol pe caldura asta cu picior in gips.Am trecut si eu prin asta 2 saptamani.Taiam zilele din calendar care treceau ca la puscarie, ma indopam cu mancare in fata TV-ului- wonderful thing.Asa ca domnule Lapusneanu iti doresc doar ca timpul sa zboare mai repede acum in perioada de gips. Nu credeam ca mai asculta aceasta melodie inafara de mine -nice:)
Trimiteți un comentariu