iulie 14, 2008

Sutul in fund si pasul inainte

Constat pe zi ce trece ca neadaptarea-mi la mediul inconjurator devine tot mai evidenta. Scrutez memoria in locasurile cu informatii recente iar analiza cauza-efect imi genereaza multe erori.

Antrenamentul intensiv de abordare pozitiva a rahaturilor de zi cu zi incepe sa-si arate limitarile si ma gandesc sa dezgrop securea. Oare se va gasi cineva sa preia unda de soc si sa o dezvolte sau voi fi doar un alt neadaptat executat scurt de sistemul existent?
Oare merita sa dezgrop securea?
Oare n-ar fi mai bine sa ma complac si sa prosper in aceasta mocirla?

Azi am fost la un pas de a lua un bocanc in dos. Am ripostat.
Sa-mi cer scuze pentru "impertinenta" si lipsa de supunere inainte de a trece faza de uluire a posesorului de bocanc?
Sau sa pastrez linia de "obraznicie" si "golaneala" si sa mai isc inca un cincinal de laturi varsate asuprami (profesional vorbind)?

Altfel spus: sa ma fac frate cu Michidutza pana trec puntea sau sa-i dau "eject" si sa trec apa inotand inca o data impotriva curentului?

3 comentarii:

CRISTINA spunea...

cum nu te-am cunoscut a fi o vietate de mocirla mi-e greu sa cred ca vei alege calea cea mai usoara.

sand_man_ro spunea...

"am imbatranit" as putea spune.
dupa 13 ani impotriva curentului, din care ultimii 9 in bucuresti, doza zilnica de lamai nu mai face fata greturilor.

am ales diplomatia de data asta ca semn de maturitate si nu de inferioritate; si am reamintit persoanei ca nebunia imi confera cele mai multe grade de libertate si ca raboju-mi e plin de scrijelituri in memoria celor care au insistat sa poarte bocancii in preajma dosului meu.

Small Wonders spunea...

Impotriva curentului intotdeauna as zice... macar apa e mai curata asa.