Sutul in fund si pasul inainte

Constat pe zi ce trece ca neadaptarea-mi la mediul inconjurator devine tot mai evidenta. Scrutez memoria in locasurile cu informatii recente iar analiza cauza-efect imi genereaza multe erori.

Antrenamentul intensiv de abordare pozitiva a rahaturilor de zi cu zi incepe sa-si arate limitarile si ma gandesc sa dezgrop securea. Oare se va gasi cineva sa preia unda de soc si sa o dezvolte sau voi fi doar un alt neadaptat executat scurt de sistemul existent?
Oare merita sa dezgrop securea?
Oare n-ar fi mai bine sa ma complac si sa prosper in aceasta mocirla?

Azi am fost la un pas de a lua un bocanc in dos. Am ripostat.
Sa-mi cer scuze pentru "impertinenta" si lipsa de supunere inainte de a trece faza de uluire a posesorului de bocanc?
Sau sa pastrez linia de "obraznicie" si "golaneala" si sa mai isc inca un cincinal de laturi varsate asuprami (profesional vorbind)?

Altfel spus: sa ma fac frate cu Michidutza pana trec puntea sau sa-i dau "eject" si sa trec apa inotand inca o data impotriva curentului?

Infratirea intre popoare si felia de pepene

Felia de pepene o savurez la ore tarzii in timp ce scriu acest mesaj.
Evenimentul cu impact pozitiv m-a retinut la birou pana la ora asta.
4 ore care in mod normal puteau fi investite altfel dar care au trecut usor la gandul ca totusi se poate.

Infratirea vizeaza poporul roman cu cel polonez iar trocul a constat in felie de pepene versus o zi libera.

Despre marlanus comunis si cashchetus milogus ...

... nu mai scriu. N-are sens sa imi consum timpul/energia/viata pe doua subspecii de ratati/rahati cu care oricum te confrunti on daily basis.