London

Am revenit in Londra dupa o oaresce pauza pentru o tura de discutii cu niste neni despre viitor.

In & out in aceeasi zi gratie orarului de zbor al celor de la Wizzair. Si-au mai curatat din aspectul de transport cu "rata" de pe vremuri dar calitatea pasagerilor inca lasa de dorit.

Un plus pentru echipajul de cabina la cursa de dimineata si un extrem de mare minus pentru seful de echipaj de cabina de la cursa de intoarcere (un mic gainar mai preocupat de mica ciupeala decat de pasagerii care urcau in avion).

Londra ... la fel cum o stiam: foggy dimineata, cu transport in comun aproape perfect si cu un centru de business relativ impecabil.

Dar cu toate acestea n-am putut sa nu remarc (si sa-mi reamintesc):

- free WiFi - desi scris peste tot nu mergea decat intr-un Starbuks

- mancare proasta - d'asta in engleza la "pofta buna" se zice "bon apetit"

- din ce in ce mai multi "indieni" (inclusiv de-ai nostri).

Chiar si asa, parca as fi dispus la o relocare.

AMR ...

... iar criza existentiala. Nu-i andropauza si nici criza barbatului la 40 (cand schimba nevasta cu 2 de 20).
Nu stiu daca sa-i spun deriva sau doar o mini groapa de potential. Cert e ca ma simt obosit, mai mult psihic, de aceasta hartuiala permanenta a celor care ma vor ... adaptat la mediu.

Si ce-i mai nasol e ca ma simt singur, intr-un ocean albastru (nu-i atat de feeric peisajul pe cat de bine suna), fara sa stiu incotro s-o apuc.

Am ajuns in momentul pe care-l mentiona Jobs in celebru-i discurs de la Stanford; prea multe dimineti consecutive in care dupa trezire (la 5AM) constat ca mare parte din to do-uri sunt ... chestii monotone, care nu-mi prea fac placere. E timpul sa schimb ceva.

AMR 105 sau 470? That is the question.

2014

Un nou inceput?
Nu chiar.
Un reper in activitatea zilnica (as indrazni sa spun) desi mai fezabil ar fi sa apuc sa scriu macar o data pe saptamana.
Continuarea >>